A îngălbenit iarba.
Acasă se usucă.
Cum să vreau să mă întorc acolo
Când tot ce creadeam că există
Se usucă sub secera toamnei?
Cum să vreau acasă
Când tot ce stiam acolo s-a stins?
Pânâ
Mă simt străină-n brațe noi,
Mă simt străină-n brațe vechi,
Și tot ce mi-a rămas
Este să mă ascund de voi.
De care voi?
De \"voi\"-i mei...
De brațele în care ma ascund,
De brațele pe care
Mă simt străină-n brațe noi,
Mă simt străină-n brațe vechi,
Și tot ce mi-a rămas
Este să mă ascund de voi.
De care voi??
De \"voi\"-i mei..
De brațele în care mă ascund
De brațele pe care
Povestea incepe undeva in bucuresti inainte ca prima dragoste sa apara deci gandurile avute atunci nu si aveau rostul. dintr-o minte de copil,cu tot cuu \"ajutorul \" mass mediei, n au cum sa
Cuvânt drag,
Răsari din fiecare colț de stradă,
Te ridici din ceașca mică
De “cafia”.
Pe aburi de amintiri
Mă porți în camere mizere,
Mă porți acolo unde
Fericirea locuiește cu
Afară plouă iar,
La mine-n suflet ploua?
Nu...e prea gol....
Căci ploaia sufletului se formează
Din lacrimi curse,
Născute din durere,
Iar unui suflet gol
Așa ceva nu i se cere.
Sau poate
Totul se schimbă.
Lumea mea începe să cadă
Bucată cu bucată..
Ca un val, tot ce credeam că există,
Dispare.
Tot ce era stabil,
Se clatină.
Bucați din mine cad
Așa cum bucațile de zid
Spuneam in alta poezie
Ca la mine-n suflet
Ploaie n-o sa fie.
Va da doar roua
Si roua a dat.
Dar acele lacrimi al lunii
Scapate dimineata
Urmau in ploi sa se prefaca
Si sa-mi inunde
Pe un drum ferit de lume
Stateau odata doi copii,
Se incalzeau cu dragoste
Si se hraneau cu fericire.
Nu e o alta poveste
Cu final fericit
Caci norii grei s-au abatut pe strada lor.
In
Deși tu crezi că- s previzibilă,
În mine zace o ființă imposibilă.
Deși tu crezi că vezi totul în ochii mei,
Ființa ce zace bine ascunsă,
În maldăre de sentimente reprimate
Și în noroaie de
Speranța reînvie
Și moarte curge peste câmp.
Și râuri de suflete se varsă.
Și dealuri se tranformă in mormânt..
Și viața tinerii și-o lasa.
Iar ploaia, iar începe
Și curge sângerie,
Se
PI