Uneori e prea destul

Mă și văd intrând în fiord, așezându-mă lângă peretele cu bătrânul mustăcios și contemplând aburii ceaiului din ceașcă, cu toată viața trecându-mi pe dinainte nu ți-aș fi suportat zâmbetul alb am devenit matură, plictisitoare și plină de răspunsuri mi-ajunge să știu că ești bine.