Poezie
Glorie
1 min lectură·
Mediu
De nimic și nimeni
Am alergat...
Deșertăciune!nu era nimic!
Dar poate era nimeni!
și asta m-aduce in imposibilitate.
Indoială...
Te-ndoiești?dar poate semănam la glas...
Deci nu...
Dar e același chip!și-aceeași mână,și ochi
si tot-
Renegi și irosești masca.
Durere.
Cu mâna-mi aduc zâmbet
Pe chipuri.
Putere.
De munți și mări,oceane și fluvii,
Ale Tale sânt!
1/4 mi-ai dat și am simțit total.
De speranță.
Să nu-mi alungi împlinirea...
De-ar fi vis!
Dar e ce-a fost și pân-acum.
Subconștientul argumentează.
Conștientă aduc realitatea cu dor,
Iar sensul mi-l dai tu...
Mâna mi-o dai-
Și ce fericire...
Trezire la viață sau primăvară
Chiar de-i iarnă acum
Și mâine.
Recunoștință sinceră și forță.
001447
0