Poezie

Glorie

1 min lectură·13 aprilie 2008

Mediu

De nimic și nimeni

Am alergat...

Deșertăciune!nu era nimic!

Dar poate era nimeni!

și asta m-aduce in imposibilitate.

Indoială...

Te-ndoiești?dar poate semănam la glas...

Deci nu...

Dar e același chip!și-aceeași mână,și ochi

si tot-

Renegi și irosești masca.

Durere.

Cu mâna-mi aduc zâmbet

Pe chipuri.

Putere.

De munți și mări,oceane și fluvii,

Ale Tale sânt!

1/4 mi-ai dat și am simțit total.

De speranță.

Să nu-mi alungi împlinirea...

De-ar fi vis!

Dar e ce-a fost și pân-acum.

Subconștientul argumentează.

Conștientă aduc realitatea cu dor,

Iar sensul mi-l dai tu...

Mâna mi-o dai-

Și ce fericire...

Trezire la viață sau primăvară

Chiar de-i iarnă acum

Și mâine.

Recunoștință sinceră și forță.

001.456

Plesca Raluca. “Glorie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/plesca-raluca/poezie/1778050/glorie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.