Poezie
Inviere
2 min lectură·
Mediu
Credeam ca zborul aduce-ntotdeauna un vis real...
Invatam a cadea iar si iar.
De dor si speranta,de ideal,
Ma ridicam si-nvatam sa par
Nebiruita
M-ai ridicat din nou si m-ai imbratisat...
Dar ce-a fost e un cosmar
ALBASTRUL e violet mat,
Iar cerul acoperit de-un gros nor
De-ntuneric...
Ciudat...Iar zbor.
Dar idealu-i altul
De binecuvantarea Ta mi-e dor,
Sa-mi alungi cosmarul.
Greu de lacrimi
Nu sunt nici pasarea Phoenix,nici vreo alta forta.
Sunt eu.
Dar forta marii si-a oceanelor ma poarta usor cu o torta
Ca sa vad lumina din adancul meu
Acoperit de gol.
N-am cazut...dar daca voi cadea?
Vei fi ca-ntotdeauna unde-ai fost mereu?
Ma vei strange la pieptul Tau ce poarta mierea
Ca un mielusel pierdut pe imasul Tau
Colorat cu albastru
Zero e nimic?Cine-a spus?
E un nou inceput,as spune eu.
Dar daca usa nu se mai deschide-n vis?
Raman pierduta in cosmarul meu...
COSMAR
C\'est la vie,c\'est la guerre...
Ar spune unii.
C\'est l\'amour,c\'est la doleur
Idealul e-nsorit ar insemna miracolul minunii
De nedescris...
Si secunda si minutul,dar si ora si-anotimpul
Vor aduce...Vor aduce...
Mai are rost sa aducem omagiu visului Cand realitatea e amara dulce?
Fara vis!
E cam tarziu si de prisos
Sa ma ingrijorez.
Iubirea Ta si ocrotirea e tot ce-i de folos.
De-acum n-o sa mai spun visez!
EU TRAIESC!
multimea vida nu ese egala cu 0.e egala cu 1.O nul nu = cu falsul ci cu adevarul-1.0 nu inseamna 0 ci un nou inceput
022.517
0
IJ