Plesa Mihai

foile ce le-am uitat în tren mi-ar fi oferit altă perspectivă asupra plecării unchiule Freddy mi-am pierdut o bucățică din mine aș fi fugit după el dar știu că amintirile sunt și ele parte din

unchiule Freddy poate e mai bine să privești funinginea de pe oameni nu să o și cureți dalele trotuarului îmi arată o cale demnă de urmat pentru a construi blocuri rezistente la

Unchiule Freddy! îți cunosc subterfugiile îți arzi țigările în taxiuri cu specificația - oriunde plătești 30 de lei pe drum apoi pachetul de țigări o bere două beri și un suc șoferului cu

am zis că vin cu altceva m-am săturat de același troleu și sunetul exasperant al compostorului am sărit câteva scări am șters cu mopul adidașii murdari curăț scaunul cu șervețelul umed apoi

eu nu știu să nasc caricatura unui om spre a cerși viață eu stau cu mâinile pe trotuare să fie îndreptate de pictori căci ei știu cum e să atârni de marginea unei linii spre a cinsti o

mă trezesc în fiecare dimineață cu iluzia unui sevraj mai decent dar mă mulțumesc cu aceeași pâine cu margarină (ascult gălăgia dementă din stradă) îmi învelesc trupul cu hârtie albă las

la pagina 2 vom găsi mereu ceva hrană să ne adăpăm copiii din resturi de apă vom căuta printre linii mâncare sănătoasă pentru toți o vom felia o vom împărți egal pentru fiecare cât se

eu văd alb când închid ochii un făt aruncat într-un vas de lut aproape să se înece dar nu mi-e frică știu că poate să respire aerul din apă separă elementele chimice alege ce i se pare

unchiule Freddy eu nu înțeleg de ce te oprești la intersecție și cauți cel mai bine definită tablă de șah din trei mutări te avânți spre direcția matului dar tot printr-o sticlă incoloră

aș lua-o la goană cu totul că e rece în oasele mele aș fugi gol pe trotuare fără becuri economice consumând curentul în mine nu m-aș opri la semafoare aș călca animalul incolor trântit

am ales 357.000 de adormiți îmi părea puțin am luat unul treaz și l-am aruncat în mijlocul lor circar l-am făcut dragul meu coleg când vorbește bețivul își rănește aproapele prin capriciile

eu nu știu să pictez femeia doar să mă târăsc după ușa ei să-i fac un contur din lamă de cuțit să tai firimituri din pâine la cină să o hrănesc ca asistenta pe bolnav eu nu știu să pictez

știu că plătesc autobuzele degeaba să-mi cad examenele la care știu măcar cei din trolee se întreabă cum e nașterea de după moarte un tărâm uitat de când eu mi-am trântit capul de bările

când dau cu piciorul în orașu' acesta rostogolesc toate sufletele și străzile se unduiesc ca bicele plesnindu-i peste ochi pe cei orbi vom vedea mingea cum se sparge și toți vor porni prin aerul

cred că bucata asta de cer o pot rupe e deranjantă pentru ochi ar atârna mai bine o bucată de carne /mi-am cutremurat șira spinării și știu m-am născut să mor în mine de câte ori

sufletul înlănțuit atârnă de-o bârnă te sfiești să calci podeaua poetului cuiele îți fac ferfeliță vindecarea ia o gură de sare o să conservi tot nu uita de termenul de garanție ce este la

taxiul e scump mai ieftin decât cina luată la tine m-am trezit pe bancheta din spate rupt de plictiseala mea am descusut tot ce era în jur am luat volanul întins peste scaune și cotind

cred că am să mă întorc cu spatele la perete o să ne izbim unul de celălalt ca două mașini în centru el va sângera praf eu fiind om durere repet același lucru peretele ofticat se

privirea zace răstignită în vârful suliței o imagine stranie vibrează pe retină glasul tău muribund rostește un cânt gura îmbibată de lichid te aruncă și am rupt toți dinții cu tusea mea

Când ți-am zărit mâinile întâia oară a dispărut decorul, iar degetele sunt pensulele ce pictează noaptea cerul cu sclipiri pure- ce se găsesc și-n ochii tăi; una din ele era pe