aseară m-am gândit la tine
rămăseseși la fel de proaspătă în amintire
te revedeam alergând cu picioarele goale
prin iarbă
mi s-a făcut atâta dor de tine
uneori ești singura amintire
împreună
umbre ale acestui secol
ne iubim nestăvilit
când totul se risipește
când vântul plesnește cu
ură arborii seculari ai
candorii
aruncați printre mașini și magazine
dorim ca anii să aibă gustul
mergeam pe dealul sânilor tăi
pe atunci bătea numai Sirocco
fruntea îmi transpira și inima
se încălzea destul de îngrijorător
nu eram obișnuit cu o asemenea temperatură
mai fusesem eu în
să jucăm cu vodcă
printre dinți piesa
de teatru ce
se numește viață
să ne legănăm hoiturile
de trupuri
prin fața spectatorilor
ignoranți și ignorați
de suferință
să ne golim
zbura falnicul stejar din soare cu tine
în legănare,
se roteau perfect în zare păsările
diafane.
galbene schițau pe cer un contur trist
și stingher
ce se retrăgea în sine.
o, ninge cu tine
Autobuzul se oprise pe Calea București, în locul monoton unde oamenii își așteaptă plecarea după o perioadă crâncenă de muncă.
Stăteam pe locul din dreapta,văzut din perspectiva intrării, lângă un
răsuflarea din acea noapte în care îți încălzeam sânul
nesecat de pasiunea tânără și debordantă a domnișoarei,
brațul din acea noapte în care îți încălzeam șoldul neîncetat
cu nenumărate mișcări
PD