Poezii

M-am dezbrăcat de mine ca de o haină veche, mi-am pus genunchiul pe piatră și te-am rugat să imi acoperi sufletul cu alte straie. Te-am lăsat să rupi din el cât ai vrut - și cer, și cântec, și

Timpul de lângă tâmpla mea îl prinzi în palme. E mic cât un obraz de nor și ți se potrivește mai bine ție - amurgul ochilor mei l-ar stingheri. Și-apoi, n-am nevoie să-mi amintească mereu că e