Jurnal
Goethe către Schiller
1 min lectură·
Mediu
Poeticul trebuie sa fie tratat ritmic. Faptul că a fost posibilă apariția prozei poetice este o dovadă certă că s-au pierdut din vedere granițele dintre proză și poezie. Creațiile literare ambigue sunt bune pentru amatorii nepricepuți, după cum și terenurile mocirloase sunt propice pentru amfibii.
042.056
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Pirici Vasile
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 45
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Pirici Vasile. “Goethe către Schiller.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/pirici-vasile/jurnal/14147965/goethe-catre-schillerComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CTCTClaudiu Tosa✓Domnule Pirici, dati totusi un exemplu de proza poetica pentru ca as vrea sa va raspund, insa in absenta unei referinte risc sa cad in derizoriu. Multumesc.
0
PVStoica Dan
Textele dumitale literare- exemplu avut in vizor de Goethe. Pline de ambiguitate.
Textele dumitale literare- exemplu avut in vizor de Goethe. Pline de ambiguitate.
0
CTDomnule Pirici,
in primul rand eu sunt un exemplu neinspirat, nu ma numar printre contemporani, nici macar n-am debutat, deci ma puteti ignora linistit.
Ati fi putut face o alegere mai inspirata.
In al doilea rand inteleg ideea si sunt de acord cu faptul ca nu orice pretinsa "productie" reprezinta arta. Exista o limita.
Pe de alta parte, cine hotaraste limita? Eu, dumneavoastra, mama omida?
Unde se opreste actul artistic dupa parerea dumneavoastra, respectiv din ce moment dispare poezia ? Cand trecem de sonet, cand trecem de Eminescu, Stanescu, sau ?
Pentru unii poezia inseamna sonete, pentru altii stilul eminescian sau stanescian s.a.m.d
Tot pentru altii Nichita Stanescu nu a fost poet ci mai degraba ganditor prin comparatia cu Eminescu (asa zic unii). Si putem continua.
In alta ordine de idei ce facem cu imaginile, temele si metaforele succesive, care-s reluate obsesiv la nesfarsit asa incat nu mai spun nimic ? Ca sa nu mai vorbesc de structura, constructie, s.a.m.d
Poezia trebuie tratata ritmic ziceti d-voastra, dar eu cred ca poezia trebuie tratata ca pe o bucata de lut. Tratand-o ritmic o transformam in levier cu care putem face un numar limitat de lucruri. Cu bucata de lut insa lucrurile stau cam invers.
in primul rand eu sunt un exemplu neinspirat, nu ma numar printre contemporani, nici macar n-am debutat, deci ma puteti ignora linistit.
Ati fi putut face o alegere mai inspirata.
In al doilea rand inteleg ideea si sunt de acord cu faptul ca nu orice pretinsa "productie" reprezinta arta. Exista o limita.
Pe de alta parte, cine hotaraste limita? Eu, dumneavoastra, mama omida?
Unde se opreste actul artistic dupa parerea dumneavoastra, respectiv din ce moment dispare poezia ? Cand trecem de sonet, cand trecem de Eminescu, Stanescu, sau ?
Pentru unii poezia inseamna sonete, pentru altii stilul eminescian sau stanescian s.a.m.d
Tot pentru altii Nichita Stanescu nu a fost poet ci mai degraba ganditor prin comparatia cu Eminescu (asa zic unii). Si putem continua.
In alta ordine de idei ce facem cu imaginile, temele si metaforele succesive, care-s reluate obsesiv la nesfarsit asa incat nu mai spun nimic ? Ca sa nu mai vorbesc de structura, constructie, s.a.m.d
Poezia trebuie tratata ritmic ziceti d-voastra, dar eu cred ca poezia trebuie tratata ca pe o bucata de lut. Tratand-o ritmic o transformam in levier cu care putem face un numar limitat de lucruri. Cu bucata de lut insa lucrurile stau cam invers.
0
CT*ca o bucata
0