Pintea Mihai

În adâncul ființei noastre căutăm a-noastră noblețe umană, Dar, spre a-noastră disperare, vedem doar abisul durerii și infernul visurilor noastre.

Toamna se așterne pe alei,peste noi, Cu ale ei maronii culori, Obligând copacii să-și lepede haina zglobie. Toamna scoate la iveală Oamenii pe stradă, pe uliță, în drum, Îndrumându-i

Dorința de a zbura mă-nspăimântă, Dar a ridica o lume-ntreagă pe noi culmi. Oare ne-a eliberat pe noi sau al nost gând, Așa cum e liber corbul negru ce zboară pe seninul cer?

Ce suntem noi, oamenii? Suntem doar un vis efemer în somnul Universului, doar un picur în Oceanul galactic. Cine suntem noi, oamenii? Suntem cine trebuie să fim, Niște actori în comedia