Poezie
Tacere
2 min lectură·
Mediu
Nu mi-am putut imagina
Ca viata-i doar un pas
Ce poti sa-l faci marunt sau mare...
Micut,palid si zburdalnic,
Ca mama nu-si cunoaste,
Crescut printre gunoaie
De un tata betivan\'
Cu manute fragede,micute si murdare,
Cu bluzita rupta,cu gatul gol
Si fara de incaltari,
La colt de strada,
Cersea puiutul,
Un ban si-o paine...
Si fugea nebun din zori si pana-n seara,
De parna nimic nu-l obosea,
Si orice mana voia sa prinda,
Si orice om vroia s-apuce
Nelinistitul copilas.
Si el umbla printre primejdii,
Ocari murdare si blesteme,
Trecea cu fata lina,
Nepasator de nimeni si nimic.
Copil micut,pierdut in lumea celor mari,
Copil cu sufletelul bun,
Ce dupa o zi de cruda munca
Si suspinari adanci,
Ce dupa o zi in chinuri petrecuta
In frigul de afara,
Fugea turbat la tatal sau
Sa-i dea si pana la ultimul banut,
Sa nu-l mai bata si sa-l lase
Nemancat,zile la rand.
Si isi relua,neobosit,acelasi drum,
Aceleasi strazi,aceleasi case
Si aceiasi oameni cruzi si rai si cruzi
Ce nu voiau decat sa-l vada
Chinuit mai mult de atat.
Un strigat de copil s-a auzit,
Iar un fum de oameni s-a strans
Sa vada pe micutul cersetor lasat intr-o balta de sange
De niste monstrii ce nu stiu
Ca omu-i ca o floare,
Ce trebuie udata si ingrijita
Sa infloreasca si sa maoara.
Ce trup gingas,ce ochi mari,
Oh Doamne!
De ce sunt unii asa de cruzi
Ce cei de fara vina?
Puiut cuminte,
Dormi in pace!
00911
0