Poezii

Manat de soarta, Pe ale vietii valuri Se duce omul fara-ncetare, E impins de vanturi, Lovit de maluri, Strivit in chinuri, Lasat in grija marii. Patruns de durere Sarmanul plange... El se

Nu mi-am putut imagina Ca viata-i doar un pas Ce poti sa-l faci marunt sau mare... Micut,palid si zburdalnic, Ca mama nu-si cunoaste, Crescut printre gunoaie De un tata betivan\' Cu manute

Nopti albe de cosmaruri, Nopti de vise amagite, De iubiri ce ma framanta, De iubiri de mult apuse. Nopti de veghe,doar cu luna, Ce-mi dezmiarda-n taina ochii Umeziti de lacrimi pure. Plang