Poezie
Angoasă de septembrie
…când deja nu se mai putea face nimic…
1 min lectură·
Mediu
Zace-n pragul casei mele
Prăfuit și ros de carii
Trupul inert al …speranței
I-am împlântat cu sete
Un pumnal…
În inimă
Am ucis-o
I-am sfâșiat apoi furoul
Dintr-o culoare mult prea ștearsă
Și sceptrul
Cu care conducea lumea…
L-am rupt
Mă îmbrăca în vise necioplite
În nopțile prea lungi
M-a părăsit când aveam nevoie
De ea…
S-a întors când pierdusem totul…
Din cauza ei
Sunt răzbunat!
022.827
0
cu respect, Costin