Poezie
Trista II
(plang nuferii)
1 min lectură·
Mediu
Plang nuferii pe lacul pe care ne plimbam
Si pe-ale carui maluri stateam imbratisati
Iar ploaia rece, trista, din nou imi bate-n geam
Sunt singur azi pe lume, fara parinti sau frati.
In jurul meu nu-i nimeni, tacere absoluta,
Nimic n-are culoare, e totul cenusiu,
Si nici durerea mea, care parca e muta,
Nu scoate nici un sunet. Si totul e pustiu.
Din suflet si din ochi se scurge-acum durerea,
Si ma cuprinde tot, simt gol si-apasator,
N-am prieteni, n-am nimic, m-a parasit puterea,
Traiesc de azi pe maine, traiesc ca sa nu mor.
Si ganduri mii, nebune, ma bantuie, mi-e greu
Si greul nu-l pot duce, si drumul e prea lung,
Iar cum se va sfarsi, mai stie Dumnezeu,
Dar vreau sa vad sfarsitul si trebuie s-ajung.
Incet, voi incerca, si am sa ma ridic,
Din mlastina in care am stat, si-nca mai zac,
Mai vreau sa vad iar cerul, mai vreau un rasarit,
Si sa ma plimb mai vreau, ca si atunci, pe lac.
001944
0