Poezie
Trista
1 min lectură·
Mediu
Ce vant taios a fost de dimineata...
Dar pasii tai tot batuceau cararea,
Fara sa stie ca s-a stins o viata,
Si clopotul din deal ii canta jalea.
Si a plecat... Nu vine inapoi,
Nici de-ai ruga cu cerul si pamantul,
Te uiti in jur, numai copacii goi,
Si ei, ca mine, si-au gasit mormantul.
Eu dorm... Sub fruntea ta gramada-ganduri,
Tu nu-i auzi. Incep sa bata cuie,
Eu nu mai sunt - e doar un pat de scanduri,
Si vezi ca tot ce-a fost acuma nu e.
Acum, nu mai am prieteni si dusmani,
Si nici vecini, copii care sa vina,
Dar pentru c-am fost prieteni prea multi ani,
Aprinde-mi tu , te rog, la cap lumina.
001365
0