Aur, tinichea
au plans cu sare
in lemnul meu amar
si-am ras cu cafea
tasnind in carele
de aur, tinichea.
le-am macerat
tacerea in farame
de nimic.
am hohotit duhnind
a cea mai ramas din
Ou de adn
Umbrind caderea acra
In fundurile malului,
Intreg, aproape sacru.
Il inmoi in sarea mintii
Si arde in palma mea,
Strivind spiralele bolnave
De sub talpile sale onirice.
Ou
INUNDIAN
Stelar, gotic accent
De toamna-n primavara
Straniu, peste tot, absent
Semnal de alarma.
Se apropie de Luna
Cu spada inecata-n aur
Sfartecand pletele vazduhului
Imbatat de
mi-am dat jos ochelarii si nu ma mai dor ochii.
nu ma mai dor dar nici nu vad.
eu am invatat sa vad prin durere.
ma napade de la un timp un gand:
sa mor…
sunt nopti in care ma trezesc
Dragostea e inexacta,
aproape misca sacadata
sufletul se poate rupe,
de roti,
platind amar pacatul,
dar il putem lipi cu banda adeziva,
astfel incat sa oprim macelul,
macelul transpiratiei
PC