Petru Bab

In perimetrul definit Al vorbelor in soapta, Te-aud aprope murmurand Cuvinte aromate. In universul tremurand Al umbrelor desarte, Te vad aproape atingand Dorintele-ti inalte. Dar in

Ades\' gandesc la clipa cand Vom fi-mpreuna, Rabdarea arde-ncetinel Spre casa ma indruma. Uneori esti, alteori nu Dar stiu prea bine , Astept, si-aprope sigur sunt Ca o sa vii la mine. Nu

Era o zi in Bucuresti Geroasa-ntunecata, Multe sperante nu-mi dadea S-o cred adevarata. Veneam acasa fara chip Fara suflare-n mine, Dar un miracol s-a produs Si ea vorbea cu mine. Nici

Despre el si ea-mpreuna Vreau sa spun Le sta bine impreuna De la inceput si-acum. Fericiti treceau padurea Pot sa spun Legea lor este iubirea De la inceput si-acum. Timpul trece peste

De dorul ei ma sting si-as vrea Sa plang a nepasare Sa merg la ea, sa vina ea Sa stam in neuitare. De dragul ei ma-ntorc razand S-o vad inca o data, Sa cred ca ma iubeste si Sa nu mai plec