Ploua

Lacrimile cerului cad în nepăsare pe albul cândva imaculat al norilor; rigiditatea lor dă naștere unor cristale, cioburi din adâncul albastru al cerului, ce străpung pământul. Sub picioarele mele goale simt cum pulsează țărâna; zvâcnesc in inima pământului cadavre ce încă-și mai dau duhul. Pentru neliniștea sufletelor se tânguie cerul.