Poezie
Ratacit
1 min lectură·
Mediu
Zburd prin văi și munți,cu capul prin nori de ceață.
Din întuneric spre lumină și iarăsi întuneric,
Curg pîraie grăbite să se întîlnească,
Ape deja formate ce șușotesc învolburate.
Prin tunele gonesc ca un șoarece speriat,
Șarpele se unduie traversînd păduri de mesteacăn,
Piatră ce muscă din pămînt,
Las amintiri prinse într-o cutie cu capac.
Stropi de liniște cad alene și somnul dă tîrcoale,
Au trecut deja secunde și nu se mai termină.
Semne golașe răzbat nedistinctiv prin eter,
Străbat pajiști într-o palmă,
Străpuns c-un fir de teamă.
Spre orizont norii par munti de zăpadă și dealurile mici,
Dîmburi roase de umanitate,case înglodate răsar pe arătură,
E pustiu de oameni,cîinii latră în spaimă.
Cocostîrci legati prin fire
Împraștie cancer din întuneric,
Umbre deghizate-n oameni.
00859
0