Poezie

Zvîcniri

2 min lectură·1 mai 2011

Mediu

Sunete de șoapte se prind tîrziu de noapte.

Neatent la voci,surprins într-un schimb de pași,

Trîntit aiurea într-un colț de canapea,

Uzat și amețit într-un fum de amintiri.

Am asurzit la promisiuni scurse de robinet

S-a înfundat țeava. Þîșnesc picături de sînge.

Buze crăpate încrustate pe marginea unui pahar

Alunecă ispite din umbra unui păinjeniș.

Orbit,mai storci lacrimi tocite de femeie.

O grimasă și c-un zîmbet strivesc inele.

Răgaz de o secundă am mai crezut. Dar nu...

Mă furișez înapoi chircit, stau și ascult.

Mai adun resurse într-un trunchi uscat și scobit

Aplecat sub greutatea unui fals jurămînt.

A mai rămas un picur de apă ș-un grăunte de nisip

Ce-l simt cum arde încins sub tălpi de vatră.

Sunt departe și visez ascuns de un nor în zori

La un capăt de sîrmă cu o rază și un fior.

O pală de vînt mîngîie trecător și lasă în urmă

Parfum de... și amețitor, mă las purtat în zbor.

Cresc aripi, prin apă, într-o spirală țîșnesc la suprafață

Ademenit de farmecul unei petale ce se agață indiferent.

Sorbim adînc din clipă în clipă într-o pasiune de sărut.

Plouă și strînsoarea ne înăbușă într-un etern minut.

Într-un conștient de gînd țipă și loveste agonizînd

Privesc cum îmi e răpită, mă învăluie ițe nevăzute,

Neputincios consimt.Zvîcniri ale unui gol neperceput,

Un surîs rece, ne stingem precum ne-am născut.

001.009

Petrescu A. Ciprian. “Zvîcniri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrescu-a-ciprian/poezie/13978974/zvicniri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.