Poezie
"Nitrat de Argint" - Alb - II
1 min lectură·
Mediu
ALB
[ II ]
Până și Cerul, e alb!..
Se prelungește către infinit -
Ce frumusețe, de nedefinit!..
Mâini albe, sub izvorul alb...
Îngeri albi, se rugau, pe covorul de nori.
Și paseri albe, cântă, în ceruri, -
Și stele cad - din neanturi albe, comori...
Se bucurau, cu toții!.. Albi, plini de daruri...
Până și Cerul, e alb!..
Se scurge, în suflete albe. Alunecă, liniștit -
Și parcă plânge, sunetul alb, neliniștit...
Mâini albe, sub izvorul alb...
ˆTh3Mirr0r
Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"
001.639
0