Poezie
"Nitrat de Argint" - Abis - VIII
1 min lectură·
Mediu
ABIS
[ VIII ]
Ne cântă doina, dulcea noastră cucuvea; în taină, la mormânt.
O cruce se închină-n umbre și lacomi demoni, supunând -
Ah, cum se pierd blestemele lunii! Ca tine, iubito, suspinând...
Departe de mine... cu iadul, fremătând, de-al nost deznodământ...
Eu nu mai am lacrimi. Doar ale tale, din inima-ți încinsă, mai coboară,
Chemându-mă, din umbre reci, să sting în veci abisul ce ne înconjoară -
Iar doina s-o stâlcesc, în lumânarea stinsă, sub rama de-oglinjoară,
Cu taina magică ce lesne-ți simte... însângerata, frânta-ți aripioară...
ˆTh3Mirr0r
Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"
001.722
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “"Nitrat de Argint" - Abis - VIII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14045996/nitrat-de-argint-abis-viiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.