Poezie
"Nitrat de Argint" - Abis - III
1 min lectură·
Mediu
ABIS
[ III ]
Sunt indignat, iubito, de abisul sufletelor noastre.
Privesc îngrijorat spre deșertăciunile lumii -
Lumea în care trăiam, drept demoni... sau îngeri ai vremii...
Ne-a sugrumat dragostea. Rămas-am reci, însă... astre...
Ne-am adunat, nefericito, dintre roiul de lacrimi sihastre,
Cuprins de abisul stins de îngeri, ori demoni ai lunii -
Să povestim, către oamenii din sălbăticiune... cum noi, nebunii...
Fost-am o clipă în abisul lumii lor. Reci, cu inimi albastre.
ˆTh3Mirr0r
Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"
001.589
0