Poezie
"Nitrat de Argint" - Delir - XVII
1 min lectură·
Mediu
DELIR
[ XVII ]
"Ce viață are omul, uneori!" - îmi spun,
Apoi 'mi-ndrept privirea-n cerul 'nalt,
Să mi-o ascund prin norii de cobalt
Din care lacrimile altora, s-adun
Când presupun că totuși... au un suflet bun -
"Nici chiar muntele, cu fața-i de bazalt,
Nu va rămâne același". Deodată, tresalt -
Nu țipă nimeni, în delirul nebun!..
N-am fost ca el, agonizând, o clipă,
Să-mi văd nedreptatea, cu umbra slută
Ce mă strânge în noapte, când demoni salută?!
N-a fost ca mine, visând libertate,
Când toate-s deșarte?! Amară risipă!
Și-n lume, păcate - fi-i-ar iertate!..
ˆTh3Mirr0r
Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"
001.629
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “"Nitrat de Argint" - Delir - XVII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14045622/nitrat-de-argint-delir-xviiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.