Poezie
"Nitrat de Argint" - Blestem - XXII
1 min lectură·
Mediu
BLESTEM
[ XXII ]
Un chip de lebădă, culcat pe-o parte,
Își strânge-n brațe, suspinând cu dor,
Pășind curând pe al tăcerii coridor
Când umbra-i dragă plânge, deoparte,
Cu sumbra-i amintire, de departe...
"Of, draga mea... abia acum, te-ador,
Când neagra Moarte-mi ia divin odor
Și veșnic de iubire, mă desparte?!"
"Blestem! Blestem" - s-aude iar, din urmă,
De-l frânge-n sfeșnic de lumini
Cu sânge-n lebăda cu ochi blajini
Ce parcă... îndrăgostită, îl privește...
"Blestem! Blestem" - și glasul, i se curmă,
Simțindu-se iubită, când o lovește...
ˆTh3Mirr0r
Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"
00841
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “"Nitrat de Argint" - Blestem - XXII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14043258/nitrat-de-argint-blestem-xxiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.