Poezie
"Nitrat de Argint" - Blestem - XVII
1 min lectură·
Mediu
BLESTEM
[ XVII ]
Un pâlc de neguri se desparte-n soare
Lăsând să se-ntrevadă vii stihii
Ca Sufletul să își deschidă ochii
Spre cea dintâi corvadă - închisoare,
Cu Moartea-n căpătăi, purtând scrisoare:
"Oare nu-s demnitari, mai acătării,
Supuși dreptății cari s-o dea uitării
În ceasul judecății, la strânsoare?!
Ori lesne bucurii, au să nutrească...
În nebunia lor, ce-o văd divină
Ca norii fumurii, printre crivină,
În viile stihii, când i se-nchină?!"
O Moarte râde-n lumea-i feciorească -
Cu tainica-i privire, de jivină...
ˆTh3Mirr0r
Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"
00815
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “"Nitrat de Argint" - Blestem - XVII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14042770/nitrat-de-argint-blestem-xviiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.