Poezie
Că doar atât, mi-a mai rămas...
1 min lectură·
Mediu
"Unde-mi pleci tu, draga mea,
Scrisă sub tăcerea nopții,
Când să treci, la fel ca vremea,
Prinsă-n amintirea morții?
Că doar atât, mi-a mai rămas
Când 'ți-mpresuram mormântul,
Cu vers tăcut și-n harfă glas,
Plângând, că te iubeam ca vântul..."
"Sunt aici, cu tine, dragul meu,
Nescrisă, sub morminte reci
Și-n bolta nopții, plâng și eu,
Să-ți fiu promisă iar, pe veci,
Că doar atât, mi-a mai rămas
Când tu m-ai sărutat, cu dor,
Dar am știut că te-ai retras,
Deși m-ai căutat, de zor..."
"N-a mai rămas nimic, din noi,
Nici lumea mea, nici lumea ta,
Nici însăși ea, eternitatea...
Ci doar un glas, sub cer greoi,
Că doar atât, mi-a mai rămas,
În slove scris, de amândoi
Și cântă la mormânt, să-i las...
Un paradis... doar pentru NOI."
ˆTh3Mirr0r
00791
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “Că doar atât, mi-a mai rămas....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14041880/ca-doar-atat-mi-a-mai-ramasComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.