Poezie
A mea muză, să zăresc
1 min lectură·
Mediu
Mă aflu sub tainic vis,
În noaptea când stelele pier,
Căci locul sacru, promis,
Fără de mine-i stingher...
Nu-i veșnic iad, nici paradis,
Pe sub luna-mi, înghețată
Și trupu-i de jad, prin abis,
Rece, ca muza-mi, plecată.
Dar... unde să-mi aflu, oare,
Suflet între viață și moarte,
Cu noaptea hotar, fără soare
Și stele ce pier, într-o carte?
Deodată, o voce suavă...
Ticăie cu larmă sub tâmple,
Brodată pe frunte, enclavă,
Pieptu-mi, cu viață, să umple;
Îmi spune de zor, la ureche,
Că plânge, lângă inima mea,
Cu frunze de dor, în pereche,
Iar stelele pier, din lumea sa...
"Trezește-te, în lumea mea..."
Și-atunci, mi-o zăresc...
E muza mea...
ˆTh3Mirr0r
00767
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “A mea muză, să zăresc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14041651/a-mea-muza-sa-zarescComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.