Poezie
Privind cerul înstelat
1 min lectură·
Mediu
Stelele sclipeau de zor,
Printre sferele astrale
Sărutându-mi un izvor,
Cu glas rece, fiecare -
Parcă-mi suspinau ușor,
Dintre dulcea depărtare
Ce alină-n noapte, dor,
Când le trece la culcare...
Doar acolo, taina nopții,
Își arată frumusețea,
Pân' la ceasul dimineții,
Ce îi scaldă bătrânețea -
Dincolo, rămân doar munții,
De îi saltă iar tandrețea
Scursă din izvorul vieții,
Ce îi poartă tinerețea...
Încă adormit, sub frunze,
Privesc spre cerul înstelat;
Vise tind, ca niște pânze,
De-un păianjen fermecat -
Asfințitul, strâns sub buze,
Între ochi, s-a spulberat,
Că alintul dintre frunze,
Muza, mi-a eliberat...
ˆTh3Mirr0r
00928
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “Privind cerul înstelat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14041607/privind-cerul-instelatComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.