Poezie
Cu glas spre veșnica chemare
1 min lectură·
Mediu
Mă trec fiori, sub larma ploii,
Când fulger frânge depărtare,
Iar între nori, zăream eroii,
Cu glas spre veșnica chemare.
Am mas lângă viori, în zare,
Că urlă copaci amăgitori,
Cu glas spre veșnica chemare,
Și surlă-n aștrii sclipitori.
O teamă, mi s-aprinde iar,
Cu glas spre veșnica chemare,
De-mi cheamă sufletul hoinar -
În care cer, rămas-am oare?!
Cu glas spre veșnica chemare,
Rămân în mijlocul naturii,
Cu dor să las o lumânare
În amintiri, măcar la unii...
ˆTh3Mirr0r
00741
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “Cu glas spre veșnica chemare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14041327/cu-glas-spre-vesnica-chemareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.