Poezie
Ascultând glasul naturii
1 min lectură·
Mediu
Un soare dulce se arată
În orizontul umed
Din care scurg, ca altadată
O lacrimă, să cuget...
Þin un fir de iarbă-n palmă
Și zăresc un univers
Din glasul fin, 'nodat în salbă
Să-mi răsucesc un vers;
Geamăna se leagănă în vânt,
Sub glas de păsărele,
Iar iedera, ingână, lăcrimând,
Durerea vieții mele;
Ah, cum se 'mestecă nuanțe
Din ceață, pe sub nori vioi,
Ofrande, tainice romanțe,
Cu viață, prin copacii goi!
Ce glasuri dulci, îmi tremură
Din larma dimineții,
Popasuri de-mi tot susură
Izvoare, bătrâneții!..
Și zac în mine muguri vii,
Sclipind prin soare îndulcit,
Să fac un leagăn, glas naturii,
Iubind tăcerea, în sfârșit...
ˆTh3Mirr0r
00898
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “Ascultând glasul naturii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14041114/ascultand-glasul-naturiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.