Poezie
Îmi las durerea-n umbra ta
1 min lectură·
Mediu
Salt ofrandă veșnică iubirii,
Din veșmântul frunzelor de nuc,
Iar iederă flamândă, amintirii,
Prin vântul viselor, mi-aduc.
Pecetluiesc iubiri neîmplinite
Cu umbre frânte-n strălucire
Și dăruiesc trăiri nefericite,
Pe sub morminte sumbre, nălucire...
Ard durerea în nestinse amintiri,
Privind mereu spre bolta înstelată,
Să îmi revăd iubirea-n despărțiri,
Cu lira lui Orfeu, ori harfa fermecată.
Îmi ating o clipă de singurătate,
Sub umbra unui nuc îmbătrânit,
Să sting o viață ce înfiripă moarte,
Ca să mă simt o vreme, fericit
Și-mi las durerea printre rădăcini,
Odihnă iar, sub firele de iarbă,
Să crească precum floarea-n mărăcini,
Cu frunzele, amar de lacrimi, salbă...
O sa mă bucur și eu, în curând,
Doar sunt mereu copilul naturii!
Și scutur un glas - e nucul, râzând,
E sufletul meu, e cântul iubirii...
ˆTh3Mirr0r
00792
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “Îmi las durerea-n umbra ta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14041104/imi-las-durerea-n-umbra-taComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.