Poezie
Despre sufletele frânte
1 min lectură·
Mediu
Îmi strâng amarul sub frunze,
Cu dor ca să-mi satur viori,
De-mi frâng o durere-ntre buze
Și mor, sub nori călători...
Adesea priveam câmpii aurii
Sub soarele prins într-un murmur;
Visam aievea bucuroșii copii,
Sub cerul deschis, cu un susur...
Dar ploaia a scurs suflete frânte,
Născute 'nainte de vremuri -
Văpaia s-a dus, sub lacrimi mărunte,
Cernute sub dragele-mi locuri...
O, voi, suflete, din viorile blânde,
Veniți și-mi luați îndată ochii,
Să nu mai văd durerile frânte
Ale celor iubiți, când țipă corbii!..
O, voi, suflete, din frunzele frânte,
Cer să-mi rupeți deodată tăcerea,
Să nu mai aud lacrimi mărunte,
Nici să mai știu despre suflete frânte
Sub nuc, împărtășindu-mi durerea...
ˆTh3Mirr0r
00752
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “Despre sufletele frânte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14041026/despre-sufletele-franteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.