Poezie
De-ți va da înțelepciune
1 min lectură·
Mediu
Ceața deasă-mi scaldă mintea,
Parcă vrând să-mi curme gânduri;
Sub sărut mi-apasă fruntea,
Tremurând, pitită-n aburi.
Iar își scutură pe-alocuri
Amintiri de frunze moarte,
De îmi flutură cu tâlcuri
Din priviri, singurătate!..
Și mă-ntreb dacă dorește
Ca să-mi dea înțelepciune,
De mereu m-ademenește
Cu un strop de-afecțiune.
Parcă îmi aude gândul,
Printre ramuri, colo-n nuc!
E vreo pasăre, ori vântul,
Alte glasuri, de-și aduc?!
"Ah, cât m-ați mai enerva?
Arătați-vă, odată!
Ce tot stați în umbra mea?!"
Le mai cert eu câteodată.
Dar nimic nu se aude,
Că nici vorbă, să se-arate;
Nu sunt de găsit niciunde!
Or fi prin vecinătate?!
Tot alerg prin iarba deasă,
Poate doar de le-oi găsi -
Da' se șterg, prin ceața groasă;
E-n zadar - pe unde-or fi?!
"Iar petrec singurătate -
Nu e nimeni, lângă mine..."
Da'-n cărări amestecate,
S-aud glasuri cristaline...
Și tiptil eu mă apropii
Ca să știu așa minune -
Râde nucul iar de mine:
"Ei, vezi tu, înțelepciune?!.."
ˆTh3Mirr0r
00778
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “De-ți va da înțelepciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14040871/de-ti-va-da-intelepciuneComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.