Poezie
Fie și-o tăcere cruntă
1 min lectură·
Mediu
Iarăși am rămas pe gânduri,
Scurs acolo, dintre ramuri,
Că de zor, prin anotimpuri
Îmi prind dor de alte vremuri.
Mai confuz ca-n alte dăți,
Vântul suflă, cu putere -
Mi-au ajuns singurătăți;
Lacrimi urlă, în durere!..
De ce tace oare cerul
Cand pământul se agită?
Și iar zace-n mine dorul,
Că-mi prind gândul de ursită;
Fie și-o durere cruntă,
Am s-o strâng cu drag în suflet,
Adiere de-mi frământă
Ca să plâng în vânt, cu urlet!..
Așa-i soarta, câteodată,
Să-ți aducă lacrimi stinse
De prin noaptea fermecată
Unde-s stelele cuprinse,
Iar în taină poți să-ți plângi
Tot ce n-ai recunoscut,
Haină-n suflet, să-ți prelingi
Într-o clipă, de-ai tăcut.
Nu-i tăcerea, ce-ți arată
Cine ești cu-adevărat,
Când durerea-n piept să bată
De privești spre cer, mirat?
Oare, ce-i mereu avere,
Când prin gânduri te apasă
Clipa cruntă, de tăcere,
Printre ziduri, zgomotoasă?
Așa-i dalba suferință -
Ca un nufăr dezvelit;
Într-a soarelui dorință,
Printre ape, s-a unit...
ˆTh3Mirr0r
00775
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “Fie și-o tăcere cruntă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14040817/fie-si-o-tacere-cruntaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.