Poezie

Supusă doar iubirii

1 min lectură·21 decembrie 2013

Mediu

Þi-oi fi mereu vreun suflet drag

Înfrânt de anii ce vor trece,

Când mi-oi iubi toiag de fag

Ori vorba-n vânt, sub apa rece?

Dar n-oi mai fi în zori, pribeag,

Cu gând că păseri vor să plece,

Căci n-ai mai ști, dureri de-mi trag,

Când susur blând și m-oi petrece...

"Ah, tu, iubito, revino iar,

Cu tremur dulce-n rămurele,

Supusă doar iubirii..."

Murmur în vant, dar... în zadar -

Mă frang în noapte, ca și ele,

Sub frunzele-amintirii...

Și iar îi cânt, sub raza lunii,

Stingându-mi vis, sub mândra floare,

Cu vers în vânt, să las la unii

Pe draga mea privighetoare...

ˆTh3Mirr0r

00740

Petrea Marian Iulian. “Supusă doar iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14040629/supusa-doar-iubirii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.