Poezie
Clipa în care priveam amândoi răsăritul
Cartea Poemelor I - CH18
1 min lectură·
Mediu
Cartea Poemelor
*** 18 ***
Clipa în care priveam amândoi răsăritul
E devreme…
Nici măcar... norii, nu și-au schimbat culoarea…
Doar ceața, persistentă, se simte-n largul său
În clipa-n care își sustrage iarăși, parcă… visul, efemeră,
Distorsionând, în arce de cerc, realitatea,
Imprăștiind în jur, tainele sale,
Căci urmele pașilor săi, se zăreau...
Când primele raze de soare, se reflectau, rând pe rând,
În palete de culori, peste iarba fragedă,
Poleită de beteala argintată a picaturilor de rouă…
Merg încet, privind către tine...
În zadar încerc să n-am emoții…
Căci tremurul și-a făcut apariția…
Și doar noaptea, imanentă, mi-l poate ascunde, cu valul său
Până ce frăgezimea trupului tău, mă ispitește iarăși, ca o sirenă,
Cu degetele-ți delicate ce se răsfiră,
Pe lângă mine, de-o parte și de alta,
Cu glasu-ți fermecat, chemând buzele mele într-un sarut
În care toate gândurile, dispăreau,
Atunci când formele-ți rotunjite le atingeai,
Intenționat, de mine, ca să mă simți tremurând…
Și acolo, în poieniță, eram… doar noi… învăluiți în ceața umedă,
Îmbrățișați, privind pentru o clipă… luceafărul de ziuă…
©Th3Mirr0r
00862
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 176
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “Clipa în care priveam amândoi răsăritul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14018751/clipa-in-care-priveam-amandoi-rasaritulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.