Poezie
Pe-aceste plaiuri – partea a III -a
Cartea Poemelor I - CH15
3 min lectură·
Mediu
Cartea Poemelor
*** 15 ***
Pe-aceste plaiuri…
[partea a III –a ]
Pe-aceste plaiuri,
Privit-a sufletu’ către frumusețile pământului
Și a început să picteze tot ce zărea…
S-a născut, de-a lungu’ vremii, mulțimea de tablouri,
Care mai de care, să farmece pe-oricine, cu frumusețea sa;
Că privit-a sufletu’ către primavară
De și-a văzut copilăria,
Momentele când totu’-i ca-ntr-un vis
Și n-ai mai vrea să te trezești
Când în culori te încongioară… un paradis…
Și atunci, pictat-au chipuri de copil, artiștii
Ca să-ți arate felul cum erai, cândva,
Când totu’-n giuru’-ți era atât de viu
Încât și acum, ai vrea să retrăiești,
Pentru o clipă-n plus, fericirea,
Chiar dacă sufletu-ți oftează,
Ca un pribean, într-un pustiu
În care nu-și găsește oaza…
Dar iată, ca un copil, te trage iarăși, de mână
De-ți arată că acel chin, ți-e pe sfârșite
Și salbele înverzite, ți le-a depune-n palmă
Cu degetele-i micuțe,
În zi de primăvara,
Când toate-s înflorite…
Privit-a sufletu’ lor, către vară,
Iar culorile, s-aprinseră, tacit, pe pânză
Atunci când vântul căldicel, devine așa de-ocrotitor
Încât iți vine să-mbrățișezi, de-ai fi femeie,
Seară de seară, acea briză,
Cănd păru-ți flutură, ușor,
Și rochie lungă îți așează, de te numește zână…
Apoi, raze de soare, s-agită, să dea lumină
Iar ochii tuturor, se-nveselesc
Căci norii, sus, pe cer, se-mbujorează
Când paserile, pre limba lor, vorbesc…
Da’ toate ... parcă nu vor să se termine
Iar pictorul, demențial,
Amestecă în fel și chip, cu cea răbdare,
Culoarea, pe paletă
Ca mai apoi, să o întindă drept fundal
Spre bucuria vieții… care…
Îi șade bine când se reflectă
Într-acea oglindă…
Iar ramele-i, s-adună, în spirale
La fel cum iedera se-ntinde, pe copaci,
Cu miile-i de brațe, acaparatoare,
Și sărutând adesea, mușchii umezi,
Își face cale printre scoarță,
Până ce încep a cade frunzele
În zilele de toamnă…
Atunci, totu’…
Se schimbă-n ruginiu…
Copacii, se scutură,
Parcă răpuși de boală
Iar vântu’ rece pe dată
Strânge în juru-le roată,
Fiecare frunză…
Pictorii, atunci, șad
Între triști și veseli,
Născând melancolie
În cea fost cândva,
Pe pânza albă,
Culoarea vie…
Și uite-așa,
Cu nostalgie,
Vine… iarna…
Iară totu’-n giur, îngheață,
Pân’ și pensula,
Din mâna lor,
Parcă tace…
Moartă,
Fără de viață…
Da’-ntr-acelea clipe,
Din ceruri, cad,
Rând pe rând, fericite,
Cristalele de gheață…
L-a-nceput, mai slab
Și-n timp… s-agită
Printre frunzele de brad…
Ah, voi, pictorilor!
Minuna-se-va sufletele
De tablourile vieții
La fel ca-n clipele
Sublime, fără de prihană,
Ale tinereții…
Iară voi veți sta, colo-n biserici,
Cu pensula-n mână,
Amestecând pasteluri, în vitralii,
Ori, la strană,
Pictând doar îngeri,
În sufletele voastre
Având doar voie-bună
Ce va să le-mpărțiți,
Drept daruri, către alții…
Fi-vor și ei,
Pentru o clipă-n plus, fericiți…
©Th3Mirr0r
00892
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 447
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 101
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “Pe-aceste plaiuri – partea a III -a.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14018616/pe-aceste-plaiuri-partea-a-iii-aComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.