Poezie
Iar soarta, mereu, te va desparte, d-un suflet drag
Cartea Poemelor I - CH7
3 min lectură·
Mediu
Cartea Poemelor
*** 7 ***
Iar soarta, mereu, te va desparte, d-un suflet drag
Zilele…trec,
Anii, se duc…
Pământul, ce acuma-i sterp,
Mâine, freamătă-n belșug;
Izvorașul cela micu’,
Azi, și-a face-un firișor,
Pe-acolo, printre pietrele mărunte
Iară vântu’
Suflă-ncetișor,
Pe fața ta, când lacrimile-ți danțează,
Jucaușe…
Suflete,
Intr-o zi de mâine,
Nu cădea in pragu’ cela înghețat
Al disperării…
Ia aminte
La tot ce se întamplă-n juru’ tău
Și nu da nimic, uitării…
C-așa e soarta, dragul meu…
Te va desparte, mai mereu,
D-un suflet drag;
Da’ colo, în câmp de luptă,
De răzbați,
Cândva,
De vei fi vrednic,
Îl vei vedea…
Pe Dumnezeu…
Și te va ocroti mereu;
Lacrima, El, ți-o va șterge,
Pentru… totdeauna…
Atât e omu’:
(Iară palma, se apleca,
Lua nisip
Și să se scurgă,
De îndată,
Îl lasă…
Iar in ea…
Sclipind…
Ramase doar un grăunte…
Miiiiiiic…
Atât de mic,
Incât…
De-abia…
Se distingea) …
Iar asta-i slăbiciunea sa:
(Și-ndată, palma…
Către focu’ cela aprig,
Se îndreaptă…
Între degete, ardeau tăciunii
Pân’ se sfarmă…
Apoi, cu cealaltă mână,
Þinută in cauș,
Lua doar… apa,
De-o vărsa-ntr-o clipă,
Când la gura-i, însetată,
Ș-o ridica) …
C-așa e soarta,
De va să-ți ia
Ce ț-o fi mai drag…
Ah…
Suflete…
Oare nu știi că Viața,
E dincolo de asta
Și vei da Morții, corpul tău,
Iar sufletu-ți de-ndată
Un înger va să-l ducă
Spre Închinare,
La Dumnezeu,
Ce-i Creatorul tău?!
Slăbit, mai sunt…
Și nici măcar n-agiunsei
La capăt de drum;
Nici măcar… nu m-odihnii de-ajuns,
Șăzând pe acea piatră a vremii,
Ca să mă văd căindu-mă și chemând
De la Cel Prea Înalt, agiutor,
Când totu î-n abur și fum…
Iar soarta, mereu, te va desparte, d-un suflet drag,
Fie că ești mamă ș-azi ții fiica muribundă
În brațele ce o-ncongiură parcă-n zadar, cu drag,
Fie că ești tată și mâine ț-ai mângâia fiul,
Când din ochi, i se duce lumina plăpândă,
Și-n ghearele morții, visele-l trag,
Fie că ești frate,
De-ți conduci surioara, pe ultimul drum,
Regretând, pentru o clipă, că de familie, plângând,
S-a desparte,
Fie c-ai fi soră, iară veste de viață,
N-ai să mai ai de la vreo rudă de sânge
Cu care… copilăriși, plină de viață
Și care acuma, în clipa de față,
S-ar stinge,
Fie că ești copil și-ți îngropi, rând pe rând,
Pe cei ce te-o crescut
Ani de-a rându’, cătând pe poteci, să le afli umbrele,
În locurile dragi, în care se uitau către Ceru’ Nalt, oftând…
Ș-ai vrea să-i întorci, în clipa în care tu, te-ai născut,
Vrând să-i revezi, bucuroși,
Fie ca ieri erai soție,
Drăgăstoasă, încă din prag, sărindu-i în brațe
Celui pentru care azi i-ai datora văduvia,
Ș-ai vrea… să-i faci ceva, numa’ să-nvie,
Să nu mai știe nici unu’, nici altu’, de moarte,
Ca să spui intr-o zi de mâine:
“Imbrățișat-am amândoi, ca un suflet, bucuria”,
Fie că ești soțul ce tremură
Lângă bolnava-ți soție, ce trage să-ti moară în brațe
Și-o lacrimă,
În toată duritatea ta de bărbat,
S-agită să-ți facă izvor,
Pe-a ta față
Când lacrimi de dor,
Sufletu’
Parcă ți-l sfarmă…
Soarta, mereu, te va desparte, d-un suflet drag…
©Th3Mirr0r
00778
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 520
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 119
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “Iar soarta, mereu, te va desparte, d-un suflet drag.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14018441/iar-soarta-mereu-te-va-desparte-d-un-suflet-dragComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.