Poezie
Acum, știi totul, despre mine
Cartea Poemelor I - CH6
3 min lectură·
Mediu
Cartea Poemelor
*** 6 ***
Acum, știi totul, despre mine
Îmi amintesc, preț de-o secundă,
La zilele când noi vorbeam
Ca doi prieteni, împreună,
Deși nu se cunoșteau;
Acolo, va se fi zărit o armonie,
Greu de-nțeles, pentru cei oameni
Ce niciodată, poate, n-or să știe
De ce se spune, în metafore
Că uneori noi, pământenii, avem aripi…
Ah!...Tu, Ioana,
Ramas-ai pentru mine,
Ingerașul…
Ce-mi fuse drag…
Unde ți-era gândul,
Acolo ți-era inima,
Suflete
Ce te simțeai însingurat…
Da’ iată!
Dumnezeu, te-a luat la El,
Și-acum, poate ți-arată
De ce te-a iubit atât de mult…
Cred că deja ți-a arătat cam totul despre mine,
Ființă dragă, ce… cât fuseși pe pământ,
Poate nu m-ai cunoscut îndeajuns;
Acum, știi…
Acum, știi totul, despre mine…
Și-mi amintesc de clipa-n care spusei:
“Sunt atâtea lucruri, pe care nu le cunoști, despre mine”
Iar tu, cu drag, deși nu cunoșteai,
Þinutu-m-ai o vreme, lângă tine…
Ș-acuma, știi!
Că toate slăbiciunile mele,
Þi-au fost de-ndată, cunoscute;
Iară toate fărădelegile mele,
Deseori, în clipele-mi lucide,
Le pun in față, ca să am ce regreta;
Toate gândurile, mi le-aștern,
Câteodată, clare,
Alteori, tulburi,
Precum apa…
Toate sentimentele, prin sita minții,
Mereu, cat să le cern,
Uneori, cu ușurință,
Alteori, cu greutate…
Acum, știi totul, despre mine,
C-așa li-i dat, celor din Rai;
Iar toate ce nu li s-au arătat pe-acest pământ,
Acolo, le sunt cunoscute, prin Pronie Divină;
Da’ oare cine ințeles-a graiu’ păsărilor,
Cine ințeles-a șoapta vântului?!
Și care să știe ce spun în fiece clipă,
Petalele florilor?
Oare, câte-s, pe suprafața-ntinsă, a pământului,
Ce grăiesc pre limba lor, neîncetat?
Numa’ Domnul din Înalt, le-a ști pe toate…
N-am spus drept, Ioana,
Că nu-s atat de bun pe cât credeai?
N-am spus, cu durere-n piept,
Ca păcatele-mi, fără de număr, uneori, m-apasă?
Oare,..oare…să fi fost teama
Să-ți spun de clipele in care …
Aș fi dorit ca să mai stai?
Cred că trecusem peste asta,
Atunci când ți-am cerut adresa
Pe care tu, ca să mă protejezi,
Nu mi-o dădeai…
Și totuși…
Totuși, aș fi dorit să mergem împreună,
Ca doi copii ai vieții, ținându-ne de mână…
Și-ar fi fost atât de multe lucruri
Despre mine, ca sa-ți spun,
Încât, o viață de-am fi mers, pe-același drum,
Și nu m-ai fi știut, cu-adevărat, decât in Rai…
Atât de multe, aș fi aflat eu, despre tine,
Încât… nu m-aș fi săturat a te cunoaște…
Căci tu, un îngeraș, necunoscut, priveai… la mine,
Iar eu… nu am știut… a-l recunoaște…
©Th3Mirr0r
00801
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 413
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 81
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “Acum, știi totul, despre mine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14018414/acum-stii-totul-despre-mineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.