Poezie
Oare, la poartă, cine-o bate?!
Cartea Poemelor I - CH5
2 min lectură·
Mediu
Cartea Poemelor
*** 5 ***
Oare, la poartă, cine-o bate?!
Un zgomot surd, s-aude-n lemnu’ ușii,
Cerând ca s-o deschizi;
Un înger, poate-n toiu’ nopții,
Sau… demonii, flămânzi?!
S-aude prima bataie, precum în minte
Dau năvală armata sutelor de gânduri
Și te-ncongioară-n sunete metalice, stridente,
De-ți tremură tot corpu’, vârât colo, adânc, în așternuturi,
Apoi, a doua, ca vâlvătaia focului, atunci când inima
Răzbate printre chinuri, luptând, cu forța-i tainică, domoală,
Atunci când pacea vrea să ș-o găsească, drept loc printre morminte,
Ș-atinge-n treacăt, marmura rece,
Pe care soarta, se pare ca ți-o pune drept cumpănă,
Să iei aminte, ca de-o carte nescrisă-n care stă pavăză, o lege…
Un zgomot plin, s-aude-n zidul cel de piatră
Ce sta-va dinaintea ta, drept fortareață,
Te-ndeamnă a te întreba:
“E clipa-n care … să mă retrag,
Sau… să păsesc, în față?”
Și de îndată, se răsfrâng,
Esențe de tămâie, dintr-un brad,
Și totul… parcă se sfărâmă, rând pe rând,
Cu fiece lucru, chip zidit, de mâna ta, de-acum beteagă,
Iar lacrima-ți pe obraz, s-așază, blând,
Drept semn că nimeni cunoscut, n-o să te mai vadă…
Oare, la poartă, cine-o bate?!
Și sar in lături, lanțurile, de-acuma, rupte,
Cu tot cu legile omenești, celea nedrepte
Iar tot ce-ai cunoscut, vreodată, se află-n spate,
Pe lângă tot ce vei cunoaște…
Sta-va ‘naintea-ți precum flacăra unei lumânări,
Va să-ti lumineze calea-n ceasu’ temător, al morții,
Atunci, când privit-au ochii, pentru ultima dată, către nori
Iar inima, încet, încet, nu a mai vrut s-alerge,
Pe făgașul privilegiat, al sorții…
©Th3Mirr0r
00750
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 253
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “Oare, la poartă, cine-o bate?!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14018374/oare-la-poarta-cine-o-bateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.