Petre Marcu

Ca si cum toamna ar cotropi teritorii de suflet, nu campii.
Neguri coborand muntele de sare, vremelnic raze aurii strabatand anotimpul cvasitrecut.
Totul inchis intr- un cerc usor transparent, rotitor, cum ultima dorinta s- ar vrea, de buna seama, prima speranta...