Poezie
Câinele eu ca o roată
- din volumul „Recviem pentru o roată bolnavă mintal”
1 min lectură·
Mediu
după ce a muşcat raza lunii
câinelui eu
i-a rămas între dinţi întuneric
și ca o roată se rostogolea
de la castelul de apă
până la remiza de pompieri
țopăind nevrotic
moartea i se prelingea pe trup
îi aluneca ușor înspre coapse
câinelui eu
apoi roata s-a lovit
de singurul pompier din oraș
și a murit
după ce a fost muşcat de lună
câinelui eu
i se vedea lumină între dinţi
la școala generală din centru
s-a oprit curentul electric din senin
dinspre turnul de apă
o sirenă sfâșia cerul cumplit
doi preoți traversau strada grăbiți
era iarnă
îți voi cânta iubito despre orașul uitat
pe o creangă subțire de prun
și cum au înflorit într-o duminică
ochii tăi pe străzi
și cum se aude de atunci lătrând
sfâșietor câinele meu
002.098
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- petre ioan cretu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
petre ioan cretu. “Câinele eu ca o roată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14139394/cainele-eu-ca-o-roataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.