Copil din crin

pe mine mă străbate drumul de fier din ochi și până în talpă

șine de cale ferată ca niște corzi imense de țambal

eu sunt poetul surd cu ochii însămânțați căprui în zare

în carne îmi crește umbră ca un ghemotoc de întuneric

tu ești zmeul pentru care nu mai am sfoară și te tot înalți

ești pasărea pictată în fereastra postului de miliție din sat

și coastele îți sunt zăbrelele ce-ți ține plânsul ferecat

Dumnezeu e artist la trapez, la circul șchiop din Fayoum

câtă pădure am despicat cu pieptul cu drujba în rapel

mi s-a spus că m-am născut bătrân, desfrunzit, pe drum în căruță

există un loc la marginea satului unde caii s-au împiedicat și eu m-am născut

acolo bunicul a săpat o fântână de sete topită în adânc

unde îngerii strălucesc luminați trepte de foc și am plâns și am sângerat

lemn sfânt pietrificat în pruni eu feciorul cel născut din crin

trupul meu din sânge și durere făcut din care muști hălci mari de fericire

îl vor crucifica cucii în asfințit oh, veșnicul mire al morții, pruncul ascuns în sâmburi de cireș