Poezie
Detaliu în orb
1 min lectură·
Mediu
inima nu poate să doară la nesfârșit
se frânge și crapă în rezervația mea de duzi
te recunosc după pielea ta umedă
după coapsa rotundă și părul bălai
dragostea dădea în spic mugurii
plesneau a înviere rodul ca un prunc
ne pogoram în slavă în rugul ierbii
ne auzeam în bob copiii cum respiră
în timpul secret câmpia răsuflă a dospire
– cum se ascunde urma trupului tău
printre încrețiturile cearșafului roz
tu treceai cu strada în piept cu totul fulgerată
scânteiai în lumina de verde crud
a orașului scund de câmpie
ca niște lumânări aprinse sub pleoape
de sub lună căutai să stingi lumina
cu vârful buzelor strânse-n sărut
– de atâta sinceritate mă dor mâinile și văzul
de sub oglinzi mă înveleai
cu bucăți mari de timp să nu mă uit
îmi înveți pașii, venirea,
în loc de candelă aprinzi toți crinii
și auzi în vis cum ruginește cerul
într-un târziu de subsuori
te urc în bătrânele poeme și te zidesc
iubește-mă îmi zici și te iubesc
și a nins cu aur peste tâmplă
– în timp ce scriu tu te ascunzi în cealaltă parte a foii
023.583
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- petre ioan cretu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 189
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
petre ioan cretu. “Detaliu în orb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14061944/detaliu-in-orbComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PCCum textele mele sunt, sigur perfectibile, de obicei după o vreme le recitesc și umblu pe text, astfel voi ține cont și de observațiile tale. Cu un singur lucru nu sunt de acord, legat de finalul poemului, ultimul vers rămâne așa cum este acum, chiar dacă nu-mi plac explicațiile date într-un poem, cred că este necesară poziționarea femeii iubite pe versoul paginii pe care scriu.
Mulțumesc mult pentru trecere și semn
Mulțumesc mult pentru trecere și semn
0
Inima care se frânge și crapă după încrețiturile cearșafului e o definire ingenioasă a dragostei, dar nu țin pasul cu erupția vegetală.
”Tu treceai cu strada în piept”, iarăși e o unicizare desăvârșită a femeii. Și m-am oprit iarăși la versul ”iubește-mă îmi zici și te iubesc”, are gustul unei comunicări pline de nesaț.
Cred că aș fi mai aproape de text dacă ați mai aerisi. Iar crinii, aurul, luna idealizează prea mult femeia (prea mult pentru gustul meu, desigur).
Mi-ar fi plăcut să vă fi oprit la ”în timp ce scriu tu te ascunzi”, detaliul foii e prea tehnic pentru gustul meu.
Tonul poemului e primitor și intens, de aceea am ales să intervin. Desigur, nu e necesar să mă luați în seamă.
Mai trec.