Poezie
Câmpia frântă
Ultimul poem din ciclul "Poemele câmpiei"
1 min lectură·
Mediu
motto: "Sunt cativa morti în oras, iubito..."
se închide un ciclu
din miriște se înalță nălucă mama gea
apa nebăută din ochii tăi câmpie
vezi miei și caii sălbatici
cum fulgeră țărâna cu osul copitei
te frânge din șale în două brăzdarul
semințele sterpe te pușcă adânc în piept
din tine nu vor mai răsări lanuri
nici duzii scunzi nici heleștee
doar asfalt și sticlă
simți cum orașul îți pătrunde în vene
cum toarnă beton peste glie
și cum sfârșește zarea
țăranului în blocuri strâmbe
la moartea ta fără priveghi câmpie
se mai abat
doar călători bătrâni pe drumuri neștiute
noi ne facem totuna vii cu morții
prinși între pietre ca între cruci
în cimitire vechi și prăfuite
din tine ies ca dintr-o redută
ultimii tăi soldați fântânarii
orbi și albiți de vreme
de atâta umblet sub pământ
- în mine crește încet orașul ca un tremur
001.975
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- petre ioan cretu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
petre ioan cretu. “Câmpia frântă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14055611/campia-frantaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.