Poezie

Aura

1 min lectură·23 august 2014

Mediu

abia de s-au atins mâinile noastre

și-n ochi ți-au înflorit deodată toți macii

adunați pe ascuns într-o viață

în tine cresc livezi de fluturi rodesc poeme pe înserat

pe umeri păsări mute pe sâni buzele mele

arse de lună pe coapse ierburi crude

țâșnește printre buze un țipăt lung durut

în diminețile în care ai lumina ascunsă în ochi sau sub piele

cu umbra pătată de lumină un gând năuc

și gleznele îți sunt ude de rouă

cum se rostogolesc pietrele spre câmpie

ca o tristețe ireversibilă ca niște petale uitate

și lacrimile săpate adânc în tâmplă

cine ar fi crezut sunt tot o ruină freamăt mut

doar amintire

eram frunză suflet bântuit de livezi înflorite

prelinge-te ușor îți zic ca ploaia pe geam

și te culeg din noaptea rotundă grea ca o moașă

aduc rătăcire din frunze pe vânt

din noaptea uitată murdară sub lună

genunchiul luminii desenat

sub geana rănită sub umărul morții

am să te îmbrac în iarbă înaltă și humă

din norii grei curg păsări bolnave

câmpia își caută grâul plătit vamă

în ceruri

îți sărutam ecoul pașilor pierduți

în zariștea albită de brumă

închide poarta zic închide poarta mă duc

002.059

petre ioan cretu. “Aura.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14054711/aura

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.