dincolo

se mai aud din când în când dincolo de trup

dincolo de bolta răstignită-n crucea cerului

pașii târșiți pe nisipul pustiului bântuit de îngeri renegați

se mai aude cum caut bezmetic un om

în pustiul prelins din trup cu necioplite renunțări

crucificați acest trup crucificați acest trup

de albastru plăpând tot strig

în adânc de flutur sunt un biet om nimic mai mult

chiar vântul netezește spațiile dintre noi

deși e târziu uneori și frig continuăm să ne îndepărtăm grăbiți

stă în firea noastră așa ne este scris

să ne sinucidem în dimineți însorite

zdrobindu-ne de caldarâm

în fiecare dintre noi se află un om un flutur un om o renunțare și poate pustiul cel pustiu