Îmblânzitorul de suflete ucis

te-ai întrebat vreodată cum poate fi strivită firimitura mea de zeu ascunsă-n umăr

de nepăsarea ta femeie câtă șampanie a curs de prea multă lumină am plâns

- Doamne câte rugăciuni am tăcut cu limbă grea de clopot e atâta frig la tine sus

din tine picurau pe caldarâm dorințe aveai buzele pecetluite c-o pasăre de plumb -

vitralii uitate-n mănăstiri pietre biciuite până la firul de nisip - aveai brațele prinse în cuie

cruce de lemn suspine știu că-i târziu dar încă te mai caut femeie creatură cu jumătate de trup

în întunericul fricii un îmblânzitor de suflete întins printre pietre

pe care l-ai ucis mai locuiesc în mine am mai apucat să-ți spun