Poezie
Omul cu păsări-pădure
1 min lectură·
Mediu
am sădit copaci pe umeri
și ei și-au înfipt rădăcinile în mine
până în călcâie
deja port cu mine o pădure
în loc de frunze
pe crengile lor cresc păsări
și toți îmi zic omul cu păsări-pădure
toamna îmi este cel mai greu
târăsc după mine un covor imens
de păsări îmbătrânite timpuriu
de-atâta zbor ridicat în urma noastră
nu se mai vede nimic
doar trilurile rămân adânc înfipte
în drumul cărunt neumblat
gâfâiam și-mi târam singurătatea
mai departe până amorțeam
îmi strângeam pumnii furios
și mă gândeam că e timpul să-ți scot
lumina din ochi cu o aripă
de vrabie moartă
de-atâta toamnă în mine pleznesc
iar păsările se rup una câte una
și își iau zborul
002.012
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- petre ioan cretu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
petre ioan cretu. “Omul cu păsări-pădure.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14038106/omul-cu-pasari-padureComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.