Dureri din urmă

pentru a te uita am ucis și păsări a nins peste umbre peste mine

nu-mi spune că știi nu-mi spune mâine de morții cei morți

încremeniți în lacrimi în trupuri vlăguite de-o șoaptă

în vise nedormite și jurăminți uitate acolo unde poate cred că sunt și eu

- și câtă candoare încape în minciuni și câtă îndoială

decât atât mai bine port în mine sărutul gheții pe frunți de ape din putred tâmple de flutur fiori

în dor umbrit mă voi ascunde rană palidă și mă voi cuprinde de la un umăr la celălalt umăr

cum am mai zis

prinde-mă mai bine de suflet strâns de margini și plimbă-mă prin parcuri străvezii

cu arbori de fum iar călăreții nopții oase prinse în mormânt urmă de pași

nu pot să uit că timpul mi se tot împuținează și suflet parcă nu mai e și dragoste la fel

câtă iubire crezi că poate încape când moarte e în jur e atâta moarte e zbucium

tot ce-am urât tot ce-am iubit e umbră

- suntem plicuri netimbrate și vântul e fiara șase șase șase

pe când barcagiul își tot așteaptă nerăbdător bănuțul mai pot să te iubesc dator vândut

- în alb ascuns de-o veșnicie seacă